Cum se poate asigura o întoarcere la locul de muncă reuşită
Următoarele elemente pot facilita întoarcerea la timp la locul de muncă după o boală sau accidentare:
- Elaborarea unei politici referitoare la întoarcerea la locul de muncă: Este recomandat ca angajatorii să realizeze o politică referitoare la întoarcerea la locul de muncă integrată cu politicile referitoare la SSM, managementul absenţelor pe motive de boală şi dizabilităţi. Politica poate lista detaliile referitoare la rolul şi responsabilităţile persoanelor implicate, procedurile referitoare la comunicarea cu lucrătorul şi măsurile de adaptare a locului de muncă.
- Luarea de măsuri cât mai devreme în cadrul procesului: Şansele unei întoarceri reuşite la locul de muncă sunt mult mai mari atunci când se iau măsuri la începutul perioadei de absenţă. Atenţia ar trebui să se concentreze asupra ajustării la problemele de sănătate ale lucrătorilor astfel încât aceştia să se poată întoarce la lucru cât de repede posibil.
- Soluţii individualizate: Măsurile pentru reintegrarea lucrătorului trebuie adaptate la nevoile şi aptitudinile individuale. Un program de lucru redus, staţii de lucru adaptate, cerinţe de lucru ajustate trebuie proiectate toate în funcţie de ceea ce persoana în cauză poate face.
- Focalizarea pe capacitate şi nu pe incapacitate: Deşi este posibil să existe schimbări ale capacităţii de lucru, este mai util să se focalizeze asupra aptitudinilor şi deprinderilor care încă există şi să se reproiecteze rolul persoanelor în cauză ţinând cont de acestea din urmă.
- Măsuri exhaustive: Intervenţiile referitoare la întoarcerea la locul de muncă ar trebui să ia în considerare contextul mai larg. Totul, de la condiţiile la locul de muncă până la factorii sociali şi personali, ar trebui să fie luat în considerare (de exemplu, efortul de a se deplasa pentru tratamente, nivelul de colaborare între colegii de muncă etc.).
- Comunicare şi obiective împărtăşite: Un proces eficace de întoarcere la locul de muncă implică diverşi oameni, de la lucrător, angajator, specialistul în resurse umane şi specialistul SSM, până la medicul curant, asigurările sociale şi instituţia care oferă instruire. Deşi fiecare dintre aceştia au responsabilităţi diferite în cadrul procesului, toţi trebuie să împărtăşească obiectivul comun al unei întoarceri la locul de muncă rapide şi eficace.