Managementul vârstei

Managementul vârstei se referă la diversele dimensiuni prin care resursele umane sunt gestionate într-o organizaţie, cu o atenţie explicită acordată îmbătrânirii şi, de asemenea, la managementul general al forţei de muncă aflată în proces de îmbătrânire prin politici publice sau negociere colectivă . (Sursa)

Principiile esenţiale ale managementul vârstei includ: 

  • Accentul pe prevenirea problemelor mai mult decât pe rezolvarea lor reactivă; 
  • Accentul pe întreaga viaţă profesională şi pe toate grupurile de vârstă, nu numai pe lucrătorii în vârstă; şi 
  • O abordare holistică care să cuprindă toate dimensiunile ce contribuie la un management eficace al vârstei.

(Sursa)

Profil de vârstă

Profilul de vârstă (sau: analiza structurii în funcţie de vârstă) este utilizat pentru a analiza structura unei organizaţii în funcţie de vârstă în prezent şi în viitor. Rezultatele trebuie interpretate în conexiune cu munca şi solicitările acesteia, precum şi cu politica şi planificarea resurselor umane într-o organizaţie.  (Sursa)

Program de lucru anualizat

Programele de lucru anualizate permit ca programul de lucru (şi remuneraţia) lucrătorilor să fie calculat şi planificat pe parcursul unui an. Aceasta este o modalitate de a obţine flexibilitatea în ceea ce priveşte programul de lucru.  (Sursa)

Vârsta fiziologică

Vârsta fiziologică sau biologică este măsura a cât de bine sau de rău funcţionează corpul în comparaţie cu vârsta cronologică.

Boli cronice

Cele mai multe boli cronice în Europa sunt netransmisibile, adică boli care nu sunt infecţioase şi nu se transmit între oameni. Acestea durează mult şi, de obicei, progresează lent. Cele patru mari tipuri de boli netransmisibile sunt bolile cardiovasculare (de exemplu, atacuri de cord), cancerul, boli respiratorii cronice (de exemplu, astmul) şi diabetul. (Sursa)

Vârstă cronologică

Vârsta cronologică este vârsta unei persoane măsurată în unităţi (de obicei ani) de la naştere până la o dată anume.

Pensionare flexibilă

Pensionarea flexibilă înseamnă a le acorda lucrătorilor mai multe opţiuni în ceea ce priveşte deciziile de pensionare. Acestea pot include stimulente pentru pensionare târzie sau permiterea ca lucrătorii să primească o parte din beneficiile asociate pensiilor în timp ce continuă să lucreze după un program redus.  (Sursa)

Program de lucru flexibil

Programul de lucru flexibil permite ca atât nevoile indivizilor, cât şi cele ale organizaţiei să fie satisfăcute prin realizarea de schimbări referitoare la timpul (când), locaţia (unde) şi maniera (cum) în care un angajat lucrează. (Sursa)

Vârsta funcţională

Vârsta funcţională se referă la nivelul de formă funcţional al unei persoane, comparat cu alte persoane de aceeaşi vârstă cronologică sau sex.

Împărţirea postului

Aceasta este o relaţie de angajare în care un singur angajator angajează doi (sau mai mulţi) lucrători pentru a ocupa un singur post cu normă întreagă. Este o formă de muncă cu normă redusă prin care postul care este împărţit beneficiază în permanenţă de personal.  (Sursa)

Învăţarea pe tot parcursul vieţii

Învăţarea pe tot parcursul vieţii se referă la toate activităţile de învăţare realizate în timpul vieţii, cu scopul îmbunătăţirii aptitudinilor, cunoştinţelor şi competenţelor. Este un concept larg, care implică faptul că educaţia unei persoane este flexibilă, diversă şi disponibilă la diverse momente şi locuri de-a lungul întregii vieţi. Învăţarea pe tot parcursul vieţii include întreaga gamă de învăţare formală, neformală şi informală.  (Sursa)

Sănătatea mentală

Sănătatea mentală este o stare de bine în care o persoană îşi poate pune în aplicare abilităţile, poate să facă faţă stresului normal al vieţii, poate să muncească productiv şi să îşi aducă contribuţia la viaţa comunităţii.  (Sursa)

Afecţiuni musculo-scheletice

Afecţiunile musculo-scheletice (AMS) se referă la problemele de sănătate care afectează muşchii, tendoanele, ligamentele, cartilajele, sistemul vascular, nervii şi alte ţesuturi moi şi articulaţii ale sistemului musculo-scheletic. AMS legate de muncă sunt asociate cu munca repetitivă şi extenuantă. Aceste probleme de sănătate merg de la disconfort, dureri şi suferinţe minore până la condiţii medicale mai serioase care pot duce la dizabilitate permanentă. (Sursa)

Vârsta psihologică

Vârsta psihologică se referă la cât de în vârstă se simte, acţionează sau se comportă o persoană. Este subiectivă şi se bazează pe autoevaluare.

Evaluarea riscurilor

Evaluarea riscurilor este o etapă din procesul de management al riscurilor SSM care permite identificarea riscurilor potenţiale şi pericolelor la care este posibil să fie expuşi lucrătorii şi luarea deciziilor cu privire la măsurile de protecţie şi preventive care trebuie implementate. Este un proces dinamic care permite organizaţiilor să implementeze o politică proactivă în ceea ce priveşte managementul riscurilor ocupaţionale.  (Sursa)

Munca sedentară

Munca sedentară se referă la acele activităţi care sunt caracterizate de mişcări minimale şi de un nivel redus de energie investită. Munca sedentară implică adesea că lucrătorul stă jos pentru o lungă perioadă de timp.

Vârsta socială

Vârsta socială reflectă aşteptările culturale şi sociale referitoare la felul cum oamenii ar trebui să se comporte la o anumită vârstă. Este o estimare a capabilităţilor unei persoane în situaţii sociale prin comparaţie cu standardele normale.

Munca durabilă

Munca durabilă de-a lungul întregii vieţi înseamnă adecvarea condiţiilor de muncă şi de viaţă pentru a sprijini oamenii în vederea angajării şi rămânerii în câmpul muncii pe tot parcursul unei vieţi profesionale extinse. Aceste condiţii permit o potrivire între muncă şi caracteristicile şi circumstanţele individuale de-a lungul întregii vieţi şi trebuie dezvoltate prin intermediul politicilor şi practicilor de la şi din afara locului de muncă. (Sursa)

Capacitatea de muncă

Capacitatea de muncă  poate fi descrisă drept echilibrul dintre resursele personale şi factorii legaţi de muncă. Capacitatea de muncă este de asemenea influenţată de mediul exterior muncii. Resursele personale includ următoarele elemente: (1) sănătatea şi capacităţile funcţionale; (2) competenţele şi aptitudinile; (3) valorile, atitudinile şi motivaţia. Factorii legaţi de muncă includ conţinutul muncii, mediul de lucru, organizarea muncii şi leadership.  (Sursa)

Dizabilitate

Un lucrător cu dizabilitate este un lucrător cu un handicap fizic sau mental care poate reduce performanţa la locul de muncă. Lucrătorii cu dizabilităţi includ persoanele care suferă de afecţiuni cronice, pe termen lung, sau de afecţiuni care progresează. (Sursa)

Factori de mediu

Factorii de mediu sunt elemente ale vieţii de zi cu zi şi ale vieţii profesionale care au impact pozitiv sau negativ asupra stării generale de sănătate a lucrătorilor. Exemple de elemente negative includ factorii chimici (de exemplu, emisii sau gaze periculoase), factorii fizici (de exemplu, zgomot sau vibraţii), factorii biologici (de exemplu, bacterii, viruși, ciuperci) şi factorii psihosociali (de exemplu, echilibrul între viaţa profesională şi cea personală).

Reabilitarea medicală

Reabilitarea medicală are scopul de a restabili abilitatea funcţională sau mentală şi calitatea vieţii oamenilor cu handicap sau dizabilităţi fizice sau mentale.

Pericol ocupaţional

Un pericol ocupaţional este sursa, situaţia sau actul care are potenţialul de a produce daune, în termeni de accidentări, îmbolnăviri sau o combinaţie a acestora. (Sursa)

Riscuri psihosociale

Riscurile psihosociale sunt acele aspecte ale proiectării şi organizării muncii, ale managementului muncii, precum şi contextul lor social şi de mediu, care au potenţialul de a cauza daune psihologice sau fizice. Probleme precum stresul legat de muncă, violenţa la locul de muncă sau hărţuirea sunt legate de riscurile psihosociale.  (Sursa)

Stresul la locul de muncă

Oamenii experimentează stres la locul de muncă atunci când au impresia că există un dezechilibru între solicitările impuse de muncă şi resursele fizice şi mentale pe care le au disponibile pentru a face faţă acestor solicitări.  (Sursa)

Reabilitarea vocaţională

Reabilitarea vocaţională (sau ocupaţională) are scopul de a le permite oamenilor care suferă de un handicap fizic sau mental să depăşească barierele referitoare la accesul la muncă, menţinerea locului de muncă sau întoarcerea la locul de muncă ori altă ocupaţie folositoare.

Promovarea sănătăţii la locurile de muncă

Promovarea sănătăţii la locul de muncă reprezintă eforturile combinate ale angajatorilor, ale angajaţilor acestora şi ale societăţii, în vederea îmbunătăţirii sănătăţii şi stării de bine la locul de muncă. Aceasta poate fi obţinută printr-o combinaţie de (1) îmbunătăţire a organizării muncii şi a mediului de lucru; (2) promovare a participării active; şi (3) încurajare a dezvoltării personale. (Sursa)

Angajabilitate

Angajabilitatea poate fi definită drept „calitatea de a fi angajabil” sau „combinaţia de factori care permite accesul la muncă, pentru a-ţi menţine cariera sau a progresa în ea”. 

Reabilitarea

Reabilitarea este un proces care are scopul de a-i ajuta pe oameni să atingă şi să îşi menţină nivelurile funcţionale fizice, senzoriale, intelectuale, psihologice şi sociale optime.

Întoarcerea la locul de muncă

Întoarcerea la locul de muncă este un concept care se referă la toate procedurile şi iniţiativele care au scopul de a facilita reintegrarea la locul de muncă a persoanelor care experimentează o reducere a capacităţii sau capabilităţii de muncă, fie din cauza invalidităţii, a bolii sau a îmbătrânirii

Vârsta mediană

Vârsta care împarte o populaţie în două grupuri numeric egale; aceasta înseamnă că jumătate dintre oameni sunt mai tineri decât această vârstă, iar jumătate depăşesc această vârstă. (Sursa)

EIP

EIP, care înseamnă Echipament Individual de Protecţie, se referă la orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de un lucrător (îmbrăcăminte, căşti, ochelari) pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv. Pericolele pentru care se utilizează echipamentul de protecţie sunt fizice, electrice, termice, chimicale, biologice şi particule de substanţe în aer. EIP trebuie folosit atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice sau de protecţie colectivă ori prin proceduri pentru organizarea muncii. (Sursa)